...explozia retelelor sociale din ultimii ani, are urmari profunde in modul in care o intreaga generatie de tineri ( generatia F de la Facebook...) isi va defini asteptarile legate de locul de munca... cei mai multi vor cauta un mediu care sa reflecte pe cit posibil contextul social al Web 2.0 si nu procrastinatia birocratica din corporatiile sfirsitului de secol 20... principiile care guverneaza mediul social virtual, considerate de specialisti ca esentiale in redefinirea culturii corporatiste catre 2.0 sunt in fapt elemente ale unei realitati post birocratice pe care angajatii de miine le vor utiliza ca standarde in alegerea unui loc de munca...cit de departe se afla mediul corporatist de aceste standarde este o discutie care inca se poarta cu usile inchise in anumite companii...

1. Ideile beneficiaza in mod egal de prezentare/promovare... in mediul virtual orice idee are sansa de a  primi ‚follow’ sau ‚unfollow’ si nimeni nu are puterea sa impiedice aparitia unor concepte considerate in mediul real subversive (sic) sau care pot genera dezbateri/ discutii inconfortabile... realitatea ne ofera perspectiva unei culturi corporatiste privita ca factor determinant in implementarea ideilor, solutiilor, putind creste sau micsora viteza de reactie a companiei pe piata: o cultura imbicsita de considerente ierarhice, slaba coordonare si cooperare la nivel de echipa , responsabilitati confuze, sau competitie interna, scurt circuiteaza eforturile colective si poate aduce compania in afara ‘pistei de concurs’... de-a lungul timpului, pot apare strategii extraordinare, planuri de eficientizare a activitatilor, redefinirea proceselor si oportunitati de implementare a acestora, dar majoritatea nu se transpun in practica, nu ajung niciodata sa ofere rezultate... chiar si cele mai ingenioase idei au dificultati in a trece prin ‘furcile’ culturii companiei. majoritatea sunt respinse inca in stadiul de idei, pentru ca nu vor fi asimilate de o cultura neobisnuita cu noul, cu schimbarea, cu lucruri care sunt altfel decit cum suntem obisnuiti sa fie – nu conteaza in ce masura pot solutiona probleme. cele ce reusesc sa treaca de acest prag vor deveni un perpetuu subiect de dezbatere in interminabile sedinte de unde nimic nu va rezulta si nimic nu va fi implementat in practica...  

2. Contributiile personale nu sunt conditionate de pozitii, titluri sau grade academice... ceea ce conteaza este continutul pe care il ‚share’ in comunitatea virtuala, ceea ce oferi ca si potentiala sursa de cunostinte/ experienta unui spatiu social virtual...  asocierile voluntare in grupuri ce impartasesc  interese comune, ‘poll-urile’, nivele de autoritate/expertiza Q&A, forumuri specializate, wiki, blog-uri, site-uri de partajare a fisierelor, sunt categorii de resurse si knowledge ce depasesc granitele clasicului Intranet (rest in peace), creind o perspectiva novatoare pentru ceea ce in termeni clasici s-ar numi “problem solving”…

3. Ierarhiile sunt naturale , nu impuse formal... mediul virtual are o structura bazata pe respectul si credibilitatea/ reputatia cu care propria retea sociala creata prin libera afiliere, te crediteaza... nu exista o autoritate care sa impuna nivele de expertiza/ experienta... nu exista obedienta fata de reguli, sisteme si proceduri, implicita si asumata, fara a stimula macar un centimetru patrat din ‘muschii’ creierului pentru o simpla intrebare referitoare la scopul in sine, nici obedienta ierarhic impusa si ingurgitata pe sistem Mary Poppins (…with a teaspoonfull of sugar the medicine goes down…), care dau nastere in interiorul corporatiilor  unor animale ciudate ce inspira si expira conform unui algoritm  implementat la nivel dogmatic, aka : principii de business… 

4. Imaginea liderului capata valente sociale in mediul virtual... argumente credibile, expertiza demonstrata si comportament social/ (voluntariatul este  un status quo intrinsec), sunt printre singurele ‚competente’ ce sunt luate in calcul de catre follower-i, business-ul virtual devenind nu doar apanajul ‘creativilor’ ci un element hotaritor in structura organizatiilor viitorului- virtual office, virtual market, social media platforms fiind termeni la fel de puternici precum au fost locomotiva cu aburi, becul sau telefonul pentru perioada revolutiei industriale… sunt convins ca tipologia leader-ului se va schimba dramatic in urmatorii 2-3 ani si multe din caracteristicile clasice (charisma de exemplu) vor deveni sintagme aidoma patinei din fotografiile sepia… 

-va continua-

NR: materialul publicat se bazeaza pe articolul lui Gary Hamel ‚’The Facebook Generation vs. the Fortune 500’  si contine extrase din posturi recente, precum si din Arhiva 2006-2009 a blog-ului ‚Despre corporatii... fara inhibitii’, reprezentind viziunea  personala a autorului asupra conceptelor enuntate de Gary Hamel.