Explicatiile clasice pe care le-am intalnit in discutiile pe aceasta tema merg de la:

- femeile se dedica mai mult vietii de familie si pun cariera pe locul doi;

- femeile isi doresc mai putin joburi cu responsabilitate care sunt implicit si mai bine remunerate.

pana la:

- managerii care decid salariul sunt de obicei barbati misogini;

- femeile sunt considerate mai putin inteligente sau capabile si de aici sunt remunarate mai prost.

Evident mai sunt si altele.

Este o tema pe care se poate specula foarte mult pentru ca nu sunt fapte concrete care sa explice diferenta. Din cate vad eu, sunt doua tipuri de diferente- salariul pe acelasi job sau pe joburi diferite:

1. Femeile aleg joburi carora le corespunde un nivel salarial mai scazut pe piata locurilor de munca. Asta se intampla pentru ca talentele si competentele lor isi gasesc o mai buna utilizare pe acele joburi sau pentru ca, in mod traditional acele joburi sunt privite ca fiind pentru femei si de aici mai slab remunerate?

2. O femeie care ocupa exact acelasi job ca un coleg barbat este mai prost platita desi experienta si educatia sunt similare. Se intampla pentru ca femeile se multumesc cu mai putin/se subevalueaza sau pentru ca rezultatele barbatului sunt efectiv mai bune ?

Nu sunt nici feminista si nici nu sufar de misandrie. De aceea, nu am facut din intrebarea din titlu o problema niciodata. Insa e un subiect interesant de reflectie. Exista niste prejudecati care, oricat de moderni am fi, fac parte din trecutul si prin urmare, din prezentul nostru si opereaza ca niste legi general valabile:

Barbatii poarta cea mai mare parte din responsabilitatea intretinerii unei familii. Cand un barbat isi pierde jobul primul lucru la care se gandeste este cum va mai asigura securitate familiei sale in timp ce este comun ca o femeie sa renunte la job temporar/definitiv pentru a se dedica familiei. Am intalnit femei care spun ca merg la serviciu pentru a avea bani de farduri si rochii, de cheltuielile casei se ocupa partenerul.

Este sub mandria unui barbat sa accepte ca partenera lui castiga mai mult. Aceasta prejudecata deriva putin din prima. Cum va reusi un barbat sa ramana “main provider” daca are salariul mai mic? La un moment dat s-a ridicat o astfel de problema in compania in care lucram spre surprinderea mea, chiar daca rolul barbatului era diferit de cel al partenerei si ii diferentia nivelul de experienta si de responsabilitate. Atunci, e norma sa egalam salariul managerului isi al subordonatului pentru a nu crea tensiuni familiale? Sau mai bine sa promovam barbatul dintr-un inceput ca sa nu mai avem probleme?

Femeile nu sunt manageri buni pentru ca sunt sensibile, au PMS si iau greu decizii. Prin deductie, un manager bun este dur, nu are PMS si ia usor decizii. Well, cunosc manageri cu aceste “atuuri” si totusi nu sunt buni. Acum cateva saptamani citisem chiar din spusele unei femei director general la o companie de servicii de recrutare ca femeile nu sunt buni manageri. Sincer, am crezut ca doamna este fie aroganta (plasandu-se printre exceptii), fie inconstienta (subminandu-si rolul si competentele).

O femeie nu poate sa-si neglijeze casa si familie pentru job. But they do! Ca e corect sau nu e cu totul alta poveste. Sunt tot mai multe care renunta pana si la planurile de a intemeia o familie in favoarea carierei. Fac ore suplimentare, calatoresc in interes de serviciu, lucreaza in weekend.

Femeile nu sunt orientate pe rezultate si pe profit. E adevarat ca majoritatea femeilor sunt orientate pe relatii si factorul uman in business insa sa nu uitam ca ne indreptam catre un nou tip de organizatie unde perceptia asupra omului ca masina care produce profit si incaseaza salariu nu mai este viabila. Dar acesta e un subiect pe care as vrea sa-l detaliez distinct cu alta ocazie.

Voi ce argumente ati gasit?

Articol scris de Cristina Bleoju 

http://mywebside.wordpress.com